I0 VULESSE TRUVA’ PACE di Ermete Ferraro
Io vulesse truvà pace;
ma ‘na pace senza muorte.
Senza guerre longhe o corte,
senza accise ‘a ccà e ‘a llà!
S’arapesse ‘na matina,
‘na matina ‘e primmavera
e purtasse ‘a pace vera,
cancellanno ‘e ‘nfamità.
Senza sentere c’’a ggente
vene oppressa e scamazzata;
senza ricche né pezziente
senza fàveze libbertà.
Senza ca se jetta ‘o sanghe
pe fa’ respettà ‘e derìtte;
senza sta’ cchiù mute e zitte
si ‘a giustizzia nun ce sta.
Senza sentere c’’a ggente
dice: “Accussì vva ‘o munno!
‘O quatro n’addeventa tunno!
C’âmmo sulo ‘a rassignà ! “
Senza scamazzà ‘a natura
p’’o prufitto ‘e quaccherùno,
senza abbelenà a nisciuno
pe’ cchiù assaje guadambià.
Senza vennere armamiente
pe ffa’ sorde ‘nzanguinate
ca ‘defesa’ e ‘fforze armate’
song’’a scusa p’’ammazzà.
Pecché, ‘nzòmma, si vuo’ pace
nun puo’ sta’ senza fa’ niente,
ma pe cagnà ‘a capa â ggente
‘a viulenza nun varrà.
Io vulesse truvà pace,
ma ‘na pace senza muorte
senza mine dint’’e puorte
senz’aeree a bumbardà.
Io vulesse truvà pace,
ma ‘na pace nonviolenta
senza scennere cchiù a patte
c’’a cuscienzia e ‘a dignità.